Amprenta renașterii asupra arhitecturii: Perioada Renașterii

Arhitectura renascentistă, al cărei fondator este considerat a fi florentinul Flippo Bruneleschi, a debutat cu ideea de a reînvia cultura antică greacă și romană după cultura medievală.

În timp ce arhitectura renascentistă, în care au fost folosite cu precădere materiale din piatră și marmură, a debutat mai ales cu clădiri civile, construcția de clădiri religioase a continuat în paralel cu acestea. Clădirile religioase par să indice faptul că convingerile religioase din Evul Mediu au fost distruse în această perioadă. Structurile înalte cu bolți ascuțite, arcuri ascuțite și clopotnițe, care permiteau apropierea de Dumnezeu, au fost înlocuite de structuri mai joase, proiectate central, cu arcuri rotunde și bolți.

Clădirile centrale, pe care am început să le vedem din nou în arhitectura renascentistă, au preluat de fapt trăsături din Bizanț și au continuat să stârnească interes. În acest spațiu arhitectural, mișcarea spațiului a avut un efect static, iar în aceste clădiri omul a redevenit principala unitate de măsură. Deoarece toate fațadele erau la fel de importante și decorate în perioada Renașterii, clădirile au căpătat un aspect flamboaiant, în ciuda simplității lor.

Sub influența arhitecturii renascentiste, artiștii au început să înfățișeze natura în operele lor. " Renașterea timpurie" din Florența, numită prima fază a Renașterii și care poate fi considerată ca fiind o căutare individuală a inovației de către artiști, a diminuat influența bisericii asupra clădirilor și a adus în prim plan arhitectura civilă.

"Forma de cerc", care era o formă atractivă pentru designerii renascentiști și care simboliza perfecțiunea divină, este des întâlnită în clădiri și reprezintă și astăzi un adevărat festin vizual. În perioada Renașterii, atât în arhitectură, cât și în pictură și sculptură s-a urmărit obținerea unui efect de adâncime.

Arcurile care se deschid spre interior în ferestre sunt prevăzute cu nervuri înalte în cupole. În conținutul nostru despre arhitectura din perioada Renașterii, credem că ar fi imposibil să nu ne referim la Milano, "Capitala arhitecturii magnifice", și să nu examinăm îndeaproape clădirile sale. Castelul Sforzesto și Duomo di Milano, un impunător bloc de cărămidă cu patru laturi, cu reminiscențe teatrale.

Este o catedrală grandioasă și imensă, construită din marmură albă, plină de turnuri cu clopotnițe, cu acoperișuri cu fronton, unde pereții se întâlnesc cu acoperișul cu fronton, cu turle ascuțite și sculpturi, situată la capătul unei mari promenade pietruite. Milano, care cu clădirile sale magnifice ne permite să respirăm istoria și modernismul în același oraș, ar trebui să se afle în fruntea listei de vizite pentru cei care doresc să observe îndeaproape inspirațiile renascentiste și să cunoască valorile istorice ale acestor opere.

Un curent care a avut influență timp de mii de ani: Arta romană antică
ÎNAPOI
Curentul Bauhaus și concepția actuală despre design
ÎNAINTE

O fuziune culturală holistică JAPANDI

Japandi, care combină Wabi Sabi, etica japoneză care găsește perfecțiunea în imperfecțiune, și minimalismul scandinav care pune accentul pe confort, reprezintă o filozofie dincolo de stil. Această filozofie ne conduce către o frumusețe creată prin însumarea meșteșugului, a decorului tradițional, a materiilor prime, a elementelor simple și naturale de design.

În spațiile Japandi, vă întâmpină un spațiu minimalist, luminos, cu o paletă de culori naturale, liniștite și pământii. În locurile în care se poate privi apusul sau răsăritul soarelui și se poate admira priveliștea așa cum este, pe toată lungimea se folosesc ferestre, pereți de sticlă și uși glisante care economisesc spațiu. Mobilierul ar trebui să fie jos, dar se poate încerca asimetria cu unul sau două piese de mobilier înalte pentru a întrerupe monotonia amenajării. Atunci când se instalează o podea din lemn, se folosesc nuanțe pastelate mai reci, în combinație cu nuanțe neutre pe pereți. Spațiul devine apoi mai intim prin adăugarea unor texturi de țesături, cum ar fi pernele de in de culoare uni și covoarele cu aspect zgrunțuros. Se alege o masă în tonuri neutre sau o plantă frumoasă ca punct central.

Japandi este un cuvânt derivat din combinația dintre cuvintele "japonez" și "scandinav". Ambele culturi au o estetică și un design foarte asemănător, în sensul că funcționalitatea se bazează pe minimalism, care glorifică frumusețea unei vieți calme și senine. Această fuziune variază de la punctul de vedere Wabi Sabi, conform căruia tranzițiile și imperfecțiunile sunt frumoase în estetica japoneză, până la sentimentul de Hygge, care în cultura scandinavă înseamnă satisfacție într-un mediu călduros și confortabil.

Paleta de culori neutre și echilibrul perfect

În paleta de culori se regăsesc urme ale ambelor culturi. Pe fundalul fiecărui interior în stil japonez se află o paletă de culori calde și neutre. Spre deosebire de Scandinavia, predomină culorile discrete și tonurile naturale, cum ar fi alb, maro și bej. Griul și negrul sunt folosite pentru a crea o atmosferă mai dramatică, dar nu copleșitoare. Acest stil reprezintă echilibrul perfect între schema de culori luminoase și reci a stilului scandinav și culorile calde și naturale ale stilului japonez. Rozul pastelat se află alături de albastrul și nuanțele reci de verde, cu detalii pământii și elemente din lemn. Mobilierul atent selecționat este în linii simple și minimaliste, foarte aproape de "pământ", ca în filosofia japoneză, care pune în discuție relația dintre pământ și om.

Efectul Zen : Concis și succint

Accesoriile complementare, în special plante, sticlărie, cărți și ceramica artizanală, completează această linie. În casele Japandi, un singur tablou abstract de mari dimensiuni sau un peisaj natural este suficient pentru a decora armonios spațiul. Viziunea Wabi Sabi se bazează pe dragostea pentru ceea ce este natural și făcut manual, nu perfect, ci "imperfect". Accesoriile tradiționale japoneze pot însoți această temă, cum ar fi mobilierul de înaltă calitate realizat din materiale simple și naturale, cum ar fi lemnul texturat în tonuri medii, tapetul realizat manual, țesăturile vopsite cu tehnica Shibori, ceramica artizanală și lămpile din hârtie texturată. Plantele sunt o necesitate pentru interioarele Japandi, dar obiectivul principal ar trebui să fie acela de a crea o simplitate îndrăzneață cu o singură sau câteva plante, mai degrabă decât de a crea o pădure de verdeață în casă.

Simplu, dar primitor

Sfaturi pentru design

• Lemnul, un material viu care te face să simți frumusețea naturii, întărește, de asemenea, designul Japandi.
• Grinzile de stejar cu aspect brut, ferestrele cu rame din lemn care lasă priveliștea să pătrundă, ușile glisante, rafturile din lemn reprezintă soluții tipice de design.
• Piesele de epocă, care glorifică meșteșugul și măiestria, aduc în spații spiritul Japandi.
• Metoda tradițională japoneză de conservare a lemnului "Shou Sugi Ban" (yakisugi) ar trebui să pună în evidență materiale precum stejarul înnegrit, tecul cu pete întunecate.
• Esența filozofiei Japandi este conceptul "Aimai", care definește incertitudinea în japoneză. Prin urmare, nu există loc pentru distincții clare între interior și exterior.
• În amenajările peisagistice, creați tranziții perfecte între interior și exterior care să reflecte calmul Zen.
• Puteți crea zone speciale, cum ar fi o grădină cu terasă, o grădină de piatră, o grădină de legume și un colț de luat masa în aer liber.
• Într-un ghiveci armonios, ar trebui să fie preferate plantele înalte, cu frunze elegante și o formă simplă.
• Plantele de grădină japoneze, cum ar fi bambusul, arțarul și bonsaiul, pot fi folosite în combinație cu bolovani mici și pietre care simbolizează munții.
• Retratamentele motivaționale, parte a mișcării Zen, devin studiouri de yoga în casele japonezilor și în spațiile private care necesită un plus de intimitate.
• Curentul Bauhaus și concepția actuală despre design.