Oamenii care erau nemulțumiți de evoluția rapidă a științei și tehnologiei după Primul Război Mondial, care iubeau natura și erau îngrijorați de distrugerea completă a normelor morale, s-au reunit în Germania și au luat o poziție împotriva impresionismului. Impresioniștii, care nu urmăreau să transfere mișcările lor spirituale în opere de artă, erau interesați doar de...
Oamenii care erau nemulțumiți de evoluția rapidă a științei și tehnologiei după Primul Război Mondial, care iubeau natura și erau îngrijorați de distrugerea completă a normelor morale, s-au reunit în Germania și au luat o poziție împotriva impresionismului. Impresioniștii, nu urmăreau să transfere mișcările lor spirituale în opere de artă, doreau doar să prezinte realitatea, să transmită ceea ce vedeau. Toți cei care au reacționat la estetica impresioniștilor au devenit curând interesați de arta expresionistă.
Expresionismul, o mișcare artistică în care natura nu este redată așa cum este, ci sunt puse în evidență emoțiile și lumea interioară a persoanei, a apărut în Germania în secolul al XX-lea. Acest curent pune accentul pe viziunea unică a artistului și urmărește să exprime gândul sau emoția în opera de artă, indiferent de stil.
Expresionismul și-a câștigat un loc și a adunat reprezentanți în aproape toate ramurile artei. Înțelegerea expresionistă a artei, care și-a găsit locul în ramuri artistice precum pictura, literatura, muzica, cinematografia, arhitectura și sculptura, a fost adoptată de oameni într-un timp scurt; artiști precum Edvard Munch, James Ensor, Oscar Kokoschka, Franz Kafka și Robert Weine au fost pionierii acestei mișcări.
În pictură, mișcarea artistică expresionistă se încearcă a fi transmisă prin linii distorsionate, forme și culori exagerate. Celebrul tablou "Țipătul", pictat de Edvard Munch, este unul dintre cei mai importanți și mai cunoscuți reprezentanți ai mișcării expresioniste. Grupurile Die Brücke (Podul) și Der Blaue Reiter (Cavalerul albastru), înființate în Germania, au jucat un rol important în nașterea și dezvoltarea acestui curent.
În literatură, multe romane scrise în limba germană sunt caracterizate de o influență expresionistă. Romanele scrise în limba germană de Franz Kafka au fost caracterizate ca fiind expresioniste. Acest curent, care și-a manifestat influența și în poezie, a fost adoptat de artiști precum Georg Trakl, Georg Heym, Ernst Stadler, Thomas Stearns Eliot și James Joyce.
În ceea ce privește arhitectura, expresionismul are paralele cu școala Bauhaus, dar și o dinamică proprie și unică. Abordarea sa de proiectare individuală și, prin urmare, emoțională, este cunoscută ca fiind cel mai important exemplu de arhitectură expresionistă.
Turnul Einstein al lui Erich Mendelsohn din Potsdam, Berlin, și decorul interior al teatrului Große Schauspielhaus, tot din Berlin, proiectat de Hans Poelzig, sunt cunoscute ca fiind cele mai importante exemple de arhitectură expresionistă.
După venirea la putere a regimului nazist, arta expresionistă a dispărut. După cel de-al Doilea Război Mondial, expresionismul a reînviat ca urmare a pierderii multor artiști în acest război.
În prezent, arta expresionistă își continuă influența ca expresie artistică de bază, identificându-se cu abordările cubiste, minimaliste sau futuriste.